Ce sunt soldurile TARGET2?

12 august 2020

Poate ai citit în presă că unele țări din zona euro dețin solduri TARGET2 negative mari (pasive), în timp ce altele dețin solduri TARGET2 pozitive mari (creanțe), precum și diverse teorii despre implicațiile acestor situații. Însă ce reprezintă, de fapt, aceste solduri?

Ce este TARGET2?

TARGET2 (Trans-European Automated Real-time Gross settlement Express Transfer system 2 – Sistemul transeuropean de transfer de fonduri cu decontare pe bază brută în timp real 2) este un sistem care transferă fonduri de la o bancă la alta, atât pe teritoriul unei țări, cât și la nivel transfrontalier. Băncile centrale și băncile comerciale îl utilizează pentru a procesa plăți în euro și a transfera ușor și sigur fonduri între ele. Acest lucru este esențial pentru funcționarea economiei.

Atât băncile centrale, cât și băncile comerciale dețin conturi în TARGET2.

Citește mai mult despre TARGET2 și modul în care funcționează

Ce sunt soldurile TARGET2?

Pe o piață integrată, banii circulă permanent, inclusiv la nivel transfrontalier. Fiecare monedă euro și-a început călătoria într-o anumită țară din zona euro sau la BCE, însă, evident, nu a rămas neapărat în acel loc.

Fluxul net de monedă între două țări (totalul fondurilor primite minus totalul fondurilor trimise) este înregistrat în bilanțurile băncilor centrale naționale ale celor două țări implicate, indiferent dacă transferul a fost inițiat de o bancă comercială sau de banca centrală. Acumularea în timp a acestor fluxuri reprezintă soldurile TARGET2. De asemenea, BCE trimite și primește bani la nivel transfrontalier în scopul punerii în aplicare a politicii sale monetare, astfel încât deține un sold TARGET2 propriu.

Pentru a evita ca fiecare bancă centrală din zona euro să dețină un sold separat la toate celelalte bănci centrale din zona euro și la BCE, la finalul fiecărei zile toate soldurile bilaterale sunt simplificate sub forma unui singur sold la BCE.

În esență, dacă băncile dintr-o țară au trimis, pe ansamblu, mai mulți bani prin TARGET2 decât au primit, banca centrală din țara respectivă va deține un sold negativ. Dacă au primit mai mulți bani decât au trimis, banca centrală va deține un sold pozitiv. Dacă plățile efectuate și plățile primite ar avea o valoare identică, soldul TARGET2 pentru banca centrală respectivă ar fi egal cu zero.

Acumularea în timp a fluxurilor de bani generează solduri TARGET2

De ce trimit băncile fonduri către băncile din alte țări?

Băncile centrale și băncile comerciale efectuează plăți transfrontaliere între ele prin intermediul TARGET2:

pentru a achita produsele, serviciile sau activele financiare care provin dintr-o altă țară (pentru ele însele sau în numele clienților lor);

când doresc să își acorde împrumuturi între ele;

pentru punerea în aplicare a politicii monetare, un exemplu în acest sens fiind operațiunile de piață monetară efectuate de băncile centrale naționale din zona euro, prin intermediul cărora băncile pot împrumuta bani de la băncile centrale, cu condiția furnizării unor garanții corespunzătoare.

De ce un sold TARGET2 pozitiv este considerat o creanță, iar un sold negativ, un pasiv?

Acest lucru are la bază considerente contabile și bilanțiere, astfel încât, pentru a înțelege acest principiu, trebuie să reținem două aspecte:

1. zona euro are o monedă unică, însă, fiind alcătuită din mai multe țări, nu există o singură bancă centrală cu un singur bilanț contabil pentru euro. În schimb, fiecare bancă centrală din fiecare țară are propriul bilanț contabil. TARGET2 dispune de componente separate aferente băncilor centrale pentru a reflecta acest aspect;
2. în cazul în care o bancă centrală emite bani pentru prima dată, aceste fonduri sunt înregistrate în bilanțul său. Banii sunt înregistrați pe partea de pasiv a bilanțului contabil (ca depozit), în timp ce activele (sau creanțele) corespunzătoare banilor creați sunt înregistrate pe partea de activ a bilanțului (de exemplu, ca împrumut).

Revenind la TARGET2: în cazul în care banii circulă între țările din zona euro prin intermediul TARGET2, banca centrală a țării care primește banii îi înregistrează în bilanțul său ca pasiv suplimentar. Însă numai pasivul circulă, activul rămânând în bilanțul contabil inițial.

De exemplu, dacă euro care au fost emiși în Italia ajung în Germania, din perspectivă contabilă, banca centrală germană are un pasiv suplimentar (banii), în timp ce activul rămâne la banca centrală italiană. Aceasta înseamnă că bilanțurile contabile nu mai sunt echilibrate: banca centrală germană trebuie să adauge un cont contabil, pentru a reflecta faptul că există acum mai mulți euro în bilanțul său decât a emis inițial, în timp ce banca centrală italiană trebuie să adauge un cont contabil pentru a reflecta faptul că are mai puțini euro în bilanțul său decât a emis inițial. Acest cont compensator – numit sold TARGET2 – reprezintă o creanță (sau un activ) pentru Bundesbank și un pasiv pentru Banca d’Italia.

Însă, desigur, în cadrul unei uniuni monetare precum cea europeană, nu se face distincția între un euro emis într-o țară și un euro emis într-o altă țară. Trebuia să existe o origine, dar aceasta nu înseamnă că acel euro va rămâne neapărat în locul inițial, motivul fundamental al existenței unei uniuni monetare fiind tocmai posibilitatea ca acesta să circule liber și rapid între țări.

Creanțe și pasive în TARGET2

De ce au crescut soldurile TARGET2 ulterior crizei financiare?

De regulă, băncile comerciale își acordă reciproc împrumuturi prin intermediul pieței monetare. Însă, în 2008, anul în care s-a produs criza financiară, încrederea s-a evaporat și prima consecință a fost aceea că o cantitate mai mare de bani a fost păstrată sau direcționată către țări percepute ca fiind mai puțin vulnerabile. Aceasta a însemnat că băncile comerciale din țările cele mai afectate de criză s-au confruntat cu dificultăți la obținerea de finanțare. Întrucât creditarea interbancară este esențială pentru funcționarea sectorului bancar, a fost necesară intervenția BCE și a băncilor centrale naționale din zona euro.

Băncile centrale au oferit finanțarea necesară băncilor comerciale. O mare parte din acești bani a fost utilizată pentru a înlocui finanțarea de pe piață, care devenise insuficientă, în special fondurile oferite cu împrumut de băncile din țările percepute ca fiind mai puțin vulnerabile băncilor aflate în țările percepute ca fiind mai vulnerabile. Astfel, între 2008 și 2012, soldurile TARGET2 au crescut ca urmare a cantității mai mari de bani care a fost creată și care a traversat frontierele pe bază netă.

Soldurile TARGET2 au început să crească din nou începând cu anul 2015, însă din motive diferite, mai exact ca urmare a deciziilor de politică monetară pe care le-am adoptat la BCE, împreună cu toate băncile centrale din Eurosistem.

Ce anume a întreprins BCE, alături de băncile centrale naționale din zona euro, începând cu anul 2015, pentru a contribui la majorarea soldurilor TARGET2?

În 2015, BCE a introdus un program nou – programul de achiziționare de active – ca parte a pachetului de măsuri care au scopul de a sprijini revenirea inflației la niveluri compatibile cu obiectivul nostru privind inflația. Ca parte a acestui program, băncile centrale din fiecare țară a zonei euro cumpără diverse active peste hotare în schimbul banilor. Aceasta înseamnă că volumul total al banilor înregistrează o nouă creștere, generată însă, de această dată, de BCE.

Deseori, activele care sunt cumpărate de o bancă centrală sunt deținute de investitorii dintr-o altă țară – inclusiv din țările din afara zonei euro – care, de regulă, au conturi bancare în unul dintre centrele financiare din zona euro, precum Frankfurt, Luxemburg sau Amsterdam.

Imaginează-ți, de exemplu, că, în cadrul programului de achiziționare de active, banca centrală din Spania cumpără o obligațiune deținută de un investitor al cărui cont bancar se află la Frankfurt. Pentru a transfera fondurile către contul bancar din Germania al vânzătorului, Banco de España efectuează un transfer transfrontalier prin intermediul TARGET2. Contul bancar al vânzătorului este creditat, iar banca centrală germană înregistrează o majorare a creanței sale TARGET2, în timp ce pasivele TARGET2 ale Banco de España cresc.

Întrucât au fost cumpărate multe active de la investitori cu conturi bancare în Germania, banii au intrat în Germania. Apoi, banii au rămas în țări precum Germania, deoarece randamentul altor investiții sigure (precum obligațiuni guvernamentale naționale) a fost relativ redus. În urma acestei acumulări de fonduri, creanțele TARGET2 ale Bundesbank s-au majorat. Pe de altă parte, pasivele țărilor care au trimis banii au crescut.

Așadar, creșterea soldurilor TARGET2 nu reprezintă un motiv de îngrijorare?

Soldurile TARGET2 pot fi un indicator important al evoluțiilor din economie, respectiv al direcției în care banii circulă în zona euro. Cu toate acestea, factorul lor determinant și interpretarea se pot modifica în timp, iar circulația banilor la nivel transfrontalier reprezintă o caracteristică esențială a uniunii monetare.

Uneori, soldurile TARGET2 pot semnala o disfuncție, de exemplu dacă o cantitate mare de bani iese dintr-o anumită țară din cauza temerilor referitoare la situația financiară a acesteia. În acest caz, soldurile TARGET2 nu reprezintă singurul indiciu cu privire la existența unei probleme.

Soldurile TARGET2 actuale la nivelul țărilor sunt, în principal, rezultatul măsurilor de politică monetară elaborate de BCE în scopul impulsionării economiei. Acestea nu reprezintă consecința unor tensiuni financiare și, prin urmare, nu constituie un motiv de îngrijorare.

Mai mult pe această temă:

• TARGET balances and the asset purchase programme, Buletin economic, ediția 7/2016
• Remarks at the BNYM 20th anniversary dinner on the dynamics of TARGET2 balances and monetary policy implementation, discurs susținut de Peter Praet, membru al Comitetului executiv, 15 septembrie 2016